În ediția din 25 martie 2026, Ziarul de Iași publică eseulDimensiunea poetică a anarhismului, o analiză care propune o reconfigurare a imaginarului politic prin filtrul poeziei. Autorul argumentează că anarhismul nu reprezintă doar o doctrină politică, ci o practică estetică ce desemnează poezia ca instrument de contracarare a ordinii instituționale.
Textul se sprijină pe un ecou intertextual clar: citatul din Muhammad al-Maghut, Umbra și soarele amiezii, cu versuri precum „Ei au ferestrele/ Noi avem vântul” și „Ei au navele/ Noi avem valurile”, urmate de „Ei au decorațiile/ Noi avem noroiul” și, în încheiere, afirmația provocatoare „NOI AVEM FRÂNGHIILE ȘI PUMNALELE”. Acest ansamblu imagistic scoate în evidență o ruptură între puterea oficială și vocea cea marginalizată, în care poezia devine spațiul în care revolta este formulată alternativ la violența deschisă.
Eseul demonstrează cum poezia anarhică poate transforma discursul asupra puterii, trecând de la imagini de ziduri și balconuri la o etică a rezistenței centrată pe subiectivitatea colectivă și pe memoria socială. În contextul românesc, autorul situează diskursul în cadrul unei discuții locale despre cultură, politică și identificare civică, evidențiind rolul Ziarului de Iași ca „lider al presei ieșene” în stimularea dezbaterilor culturale.
Astfel, articolul nu oferă un răspuns final, ci deschide o fereastră către o reflecție asupra modului în care poezia poate modela percepția asupra anarhismului în Iași și în regiune, invitând cititorii să-și examineze propriile frontiere între artă, revoltă și discurs public.

