În perioada comunistă, Fortus SA – cunoscut anterior ca CUG (Combinatul de Utilaj Greu din Iași) – reprezenta un pilon al industriei grele din România. Colosul industrial era specializat în producția de utilaje de mari dimensiuni, inclusiv turele pentru tancuri, și colabora cu nume internaționale de prestigiu, precum Rolls Royce, Marubeni și alte companii din Europa și America de Sud. La apogeu, combinatul număra între 11.000 și 15.000 de angajați, fiind una dintre cele mai importante fabrici din țară.
Privatizare cu semne de întrebare
În anul 2003, Fortus a fost vândut către compania Metalexportimport, firmă cu legături cu grupul rus Rosatomstroy, pentru suma de 700.000 de euro. În contract, investitorul se angaja să aducă investiții de 7,5 milioane de euro. Aceste obligații nu au fost respectate, iar în 2008, contractul a fost reziliat. Astfel, combinatul a revenit în portofoliul statului român, însă într-o stare deja fragilă financiar și operațional.
De la insolvență la faliment total
Tot în 2008, Fortus a intrat în procedura de insolvență, urmată de nu mai puțin de trei tentative de reorganizare eșuate. Ultima sentință de faliment a fost pronunțată în iunie 2012, moment în care peste 600 de angajați au fost disponibilizați. Cifra de afaceri s-a prăbușit: de la 66 de milioane de lei în 2008 (cu 1.600 de salariați), la 3,3 milioane de lei în 2012, iar în 2015, Fortus raporta doar 2 milioane de lei cifră de afaceri, dar cu pierderi de peste 20 de milioane de lei și datorii totale de 428 de milioane de lei.
Conducerea contestată
În perioada de insolvență, conducerea companiei a fost marcată de controverse. Directorul Gheorghe Chișcă a fost acuzat că a îngreunat procesul de reorganizare și accesul administratorilor speciali. Fostul administrator Remus Vulpescu declara:
„Chișcă se comportă ca un ministru în uzină… m-a împiedicat să intru în combinat și a preluat atribuții care nu-i reveneau.”
O platformă industrială abandonată
După faliment, activele combinatului s-au depreciat semnificativ. Platforma de aproape 140 de hectare, care valora între 235 și 450 milioane lei, a fost preluată de stat prin AAAS, fiind vizată mai mult pentru dezvoltări imobiliare decât pentru reluarea activității industriale. În prezent, multe dintre halele fostei uzine au fost demolate sau vândute ca fier vechi, iar terenurile zac fie nefolosite, fie blocate în hățișul birocratic.
Concluzie
Cazul Fortus este emblematic pentru ceea ce a însemnat tranziția eșuată a industriei românești după 1989: privatizări pripite, lipsa de strategie, management ineficient și o viziune pe termen scurt. Fosta mândrie a industriei grele românești a ajuns astăzi o umbră a ceea ce a fost, un teren cu potențial imobiliar uriaș, dar neexploatat corespunzător. O lecție dureroasă despre decizii greșite și efectele lor de durată.

