Operațiunea militară americană denumită „Rezolvare Absolută” a dus la capturarea președintelui venezuelean Nicolás Maduro și a soției sale într-o acțiune fulger desfășurată pe 3 ianuarie 2026, care, potrivit oficialilor citați, a durat circa 3–4 ore și nu a provocat victime civile sau daune colaterale semnalate. Washingtonul a justificat intervenția prin lupta împotriva „narco-terorismului” și a rețelelor precum „Cartelul Soarelui”.
Președintele Donald J. Trump a anunțat o administrare americană temporară a Venezuelei, deși operațiunea nu ar fi avut aprobarea Congresului SUA, ridicând întrebări juridice. La nivel internațional, Uniunea Europeană — prin poziția coordonată a executivului european — a cerut respectarea Cartei ONU, iar Rusia și China au condamnat acțiunea ca o agresiune asupra suveranității venezuelene.
Ministrul român de Externe Oana Țoiu a comunicat alinierea cu poziția UE și pregătirea unei declarații comune pentru Consiliul de Securitate al ONU (declarată pe 5 ianuarie 2026). În text se fac comparații cu „operațiunea militară specială” a Rusiei din 24 februarie 2022 (în desfășurare de aproximativ 4 ani) și cu costurile umane și materiale uriașe invocate de critici.
Evenimentul reactivează dezbateri privind legalitatea acțiunilor extraterritoriale, riscul escaladării între marile puteri și scenariile de tranziție politică și economică pentru Venezuela. Pe termen scurt, capturarea ridică întrebări asupra legitimității, riscului regional și influenței Rusiei și Chinei; pe termen mediu, autorii analizei discută potențialul unei tranziții democratice versus pericolul declanșării unor tensiuni globale mai ample.
