Un caz bizar ajuns pe masa magistraților dezvăluie erori contabile și juridice în interiorul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră, unde o angajată a fost plătită pentru ore de sport ca pentru muncă peste program.
O speță inedită a ajuns în instanțele din România, după ce Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră (ITPF) a încercat să recupereze de la o angajată suma de 3.572 de lei, achitată – spun ei – pe nedrept. Este vorba despre bani acordați pentru ore de educație fizică, desfășurate în afara programului de lucru, dar pontate ca ore suplimentare, inclusiv cu spor de antenă.
Situația a luat o turnură stânjenitoare pentru instituție, care, în loc să își clarifice problema intern, a apelat la instanță pentru a rezolva o chestiune administrativă. Iar lucrurile s-au complicat și mai mult pe măsură ce dosarul a fost plimbat între mai multe secții ale instanțelor.
Spor de antenă pentru tras de fiare?
Potrivit explicațiilor oferite de ITPF în plângerea inițială, polițista – identificată ca A.R. – ar fi înregistrat orele de pregătire fizică drept ore suplimentare, în ciuda faptului că aceste activități nu aveau caracter operativ sau urgent, așa cum cere legislația. Mai mult, în calculul plăților s-a strecurat și sporul de antenă de 10%, justificat de prezența echipamentelor de transmisiuni de pe acoperișul sediului, dar care nu are nicio legătură cu sălile de sport unde agenta își făcea antrenamentul.
Pe de altă parte, angajata susține că nu a primit niciun ban în plus, ci doar a compensat orele de educație fizică cu timp liber, conform unui program stabilit. Aceasta spune că a înregistrat orele într-un registru separat, destinat activităților fizice, și că pentru orele suplimentare exista o evidență distinctă. Cearta din sala de judecată a semănat mai degrabă cu o dispută de grădiniță – unul zice „am dat bani”, celălalt „n-am luat”.
Greșeală de procedură: Juristul ITPF, pus la colț de judecători
Lucrurile au fost și mai prost gestionate de către departamentul juridic al instituției. În loc să urmeze procedura legală prevăzută în Codul administrativ, prin care șeful ITPF ar fi trebuit să emită o dispoziție de recuperare a banilor din salariu, s-a ales calea instanței. O alegere greșită, după cum au constatat judecătorii.
Tribunalul a respins acțiunea ca inadmisibilă, pe motiv că instanța nu era competentă să soluționeze litigiul în acea formă. Era vorba despre un funcționar public cu statut special, iar recuperarea banilor se face prin procedură administrativă, nu în fața instanței.
Dosarul a fost plimbat între secțiile Judecătoriei și Tribunalului, iar în final a ajuns la Curtea de Apel, după ce ITPF a contestat hotărârea. Magistrații de acolo urmează să stabilească dacă vor admite recursul și când va avea loc următorul termen.
Concluzie: O lecție de procedură juridică greșit învățată
Acest caz scoate în evidență o lipsă de coerență atât în modul în care sunt gestionate resursele umane în sistemul public, cât și în înțelegerea procedurilor legale de către cei care ar trebui să le aplice. În locul unei soluții administrative simple, Poliția de Frontieră a ajuns să își spele rufele în public, pierzând timp, bani și credibilitate în instanță.
