Pe 10 februarie 2026 a izbucnit o dispută publică între breasla artistică și Ministerul Culturii după lansarea unui proiect pilot care propune normarea timpului de muncă și reguli de evidență a pontajelor în teatrele naționale. Senatul UNITER acuză măsura de „birocratizare și devalorizare a artei”, iar colectivul Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași o califică drept „aberantă” și incompatibilă cu procesul de creație.
Actorul Ionuț Cornilă afirmă că normarea pune sub semnul întrebării „cinstea, onestitatea și buna-credință” ale oamenilor de teatru. Ministerul Culturii, reprezentat de ministrul Demeter Andras Istvan, a reiterat că pontajele „se vor face pe aceleași principii ca până acum”, adică în baza Codului muncii, a Legii 153 privind salarizarea unitară și a Ordonanței 21/2007, menționând istoricitatea practicii: „pe aceleași principii pe care se fac de 36 de ani”.
Criza declanșată readuce în discuție necesitatea unei legi a teatrelor care să adapteze criteriile de evaluare la specificul muncii de creație. Pe de o parte se semnalează riscul de reducere a activității artistice la criterii „industriale”; pe de altă parte oficialii susțin conformitatea cu legislația existentă.
Cifre-cheie: data publică a disputei (10/02/2026), referința legislativă (Ordonanța 21/2007), Legea 153 și multiple instituții implicate în proiectul pilot. Divergențele au impact asupra managementului instituțiilor de spectacole și readuc în atenție discuția despre reglementarea specifică a muncii artistice în România.
