Numele lui Darius Arma apare în prim-plan în urma unei reacții categorice la adresa afirmațiilor făcute de Victor Ponta, fostul premier susținând că Oana Țoiu nu ar fi permis fiicei sale să se întoarcă în România cu avionul plin cu români din Dubai, context în care Arma condamnă fără echivoc practica transferării disputelor politice asupra copiilor.
În analiza sa publică, Darius Arma își construiește argumentația pornind de la declarațiile lui Victor Ponta, care a acuzat-o pe Oana Țoiu că i-ar fi blocat fiicei sale accesul la un zbor de repatriere din Dubai, organizat pentru cetățeni români. El atrage atenția că, indiferent de nivelul de antipatie, critică sau suspiciune îndreptate împotriva fostului prim-ministru, orice tentativă de a transforma eventualele răzbunări politice în arme îndreptate către copii depășește limitele admisibile ale unei confruntări democratice. Darius Arma insistă că, deși Ponta este descris de unii drept „hoț” sau „politician corupt”, asemenea percepții nu pot legitima în niciun fel sancțiuni, fie ele morale ori administrative, aplicate familiei sale.
Comentatorul nu se limitează la a critica gestul, ci afirmă direct că speră ca informațiile prezentate de Victor Ponta să fie false, subliniind că, în eventualitatea confirmării incidentului, ne-am afla în fața „unei asemenea nenorociri”, adică a unui derapaj extrem de grav de la normele elementare de bun-simț și de la principiile care ar trebui să structureze funcționarea spațiului public. Darius Arma subliniază că, într-o societate democratică funcțională, disputa politică trebuie să se poarte exclusiv între actorii direct implicați în jocul de putere, fără ca minorii sau alți membri ai familiilor acestora să devină ținte colaterale.
Extinzând cadrul de analiză dincolo de episodul ce îi privește pe Victor Ponta și Oana Țoiu, Arma introduce în discuție și alte nume importante ale scenei politice, precum Marcel Ciolacu, Nicușor Dan sau Ilie Bolojan. El precizează că, oricât de puternic ar fi dezacordul său față de activitatea, discursul sau imaginea acestor lideri, nu ar putea considera niciodată legitim ca cineva să își verse frustrarea asupra copiilor lor. Mesajul pe care îl transmite este că adversitatea ideologică sau competiția electorală nu trebuie niciodată traduse într-o ostilitate personală îndreptată spre familiile celor angrenați în viața publică.
În continuare, Darius Arma mută discuția către modul în care se poartă dezbaterea politică în mediul online, analizând reacțiile stârnite de postările sale critice la adresa diverselor partide. El observă că, atunci când publică materiale îndreptate împotriva PSD sau PNL, reacțiile sunt, în general, ținute în limite relativ civilizate, fără a genera scandaluri majore. Potrivit relatărilor sale, situația se modifică radical în momentul în care publică texte critice la adresa USR, context în care, spune el, apare instantaneu un val de conturi cu comportament suspect.
Aceste conturi, pe care le caracterizează drept „false”, ar afișa fotografii generice de profil și ar purta nume neobișnuite, inclusiv formule de tipul „Dani-Dani”, după care ar începe o serie de injurii și amenințări îndreptate împotriva lui. Darius Arma susține că intensitatea și rapiditatea acestor reacții, declanșate de orice critică la adresa USR, dau impresia unei mobilizări coordonate în spațiul virtual, ceea ce ridică semne de întrebare privind autenticitatea acestor intervenții. În același timp, el remarcă paradoxul că tocmai cei care îl acuză pe el de „extremism” manifestă, în astfel de situații, un comportament agresiv și intolerant față de opiniile contrare.
Revenind la tema de fond, Arma reafirmă că, indiferent de partidul din care provine un lider, de imaginea pe care o are în presă sau de reputația sa în opinia publică, copiii acestuia „n-au nicio vină” și nu trebuie trași în luptele pentru putere. El insistă asupra faptului că separarea clară între sfera politică și viața privată, în special atunci când este vorba despre minori, ar trebui să constituie o regulă fermă și necontestată în orice democrație. În absența acestui principiu, avertizează Darius Arma, dezbaterea politică riscă să degenereze într-o succesiune de vendete personale și abuzuri morale.
În acest context, poziția articulată de Darius Arma se transformă într-un apel amplu la responsabilitate și decență în discursul public, adresat tuturor actorilor implicați. El cere păstrarea unei linii de demarcație ferme între critica legitimă la adresa deciziilor și comportamentului politicienilor și atacurile nedrepte îndreptate spre familiile acestora. Raportându-se la acuzațiile lansate de Victor Ponta împotriva Oanei Țoiu, Arma subliniază că societatea are obligația de a respinge orice tentativă de instrumentalizare a copiilor în conflictele politice și de a sancționa ferm astfel de derapaje, indiferent de tabăra din care provin protagoniștii.
