Invitată în cadrul podcastului găzduit de influencerul Vlad Mercori, Mihaela Neagu, cunoscută în domeniul achizițiilor publice și proprietară a firmei Best Achizitii SRL, atrage atenția asupra unei transformări profunde în compoziția concurenților la licitațiile organizate de stat, susținând că numărul companiilor din Turcia care se înscriu pentru contracte publice în România a ajuns să depășească net prezența ofertanților români.
Consultanta, care a mărturisit fără ocolișuri că a acordat servicii de specialitate unor societăți turcești interesate să intre pe piața românească, a descris cu exemple concrete modul în care arată astăzi competiția la procedurile de mare anvergură. Ea a relatat situații întâlnite la licitații pentru proiecte majore de infrastructură, unde, după cum spune, s-au înscris „7 turci și un român”, formulare prin care a dorit să sublinieze dezechilibrul tot mai accentuat între operatorii economici străini și cei locali.
În dialogul purtat în podcast, Neagu a insistat asupra faptului că investitorii din Turcia vizează cu predilecție proiectele de autostrăzi din România, segment în care se consideră extrem de puternici. Ea a explicat că aceste firme „vin la proiectele de autostrăzi din România pentru că sunt foarte competitivi, știu că nu au concurență”, indicând că absența unei opoziții consistente din partea companiilor românești le creează un avantaj semnificativ și le încurajează să participe masiv la astfel de contracte.
Pe parcursul întregii discuții apar numeroase declarații tranșante referitoare la ceea ce Neagu consideră a fi un tratament preferențial acordat de anumite structuri ale statului român firmelor străine, nu doar celor din Turcia. Ea a susținut că acest tip de abordare nu se limitează la sectorul construcțiilor, ci se manifestă în mai multe ramuri economice, fapt care, venit de la o persoană familiarizată cu mecanismele sistemului de achiziții, imprimă un caracter deosebit de grav observațiilor sale.
Despre același fenomen se vorbește și într-un editorial publicat recent, unde sunt detaliate legăturile rețelei de companii turcești implicate în construcția spitalelor regionale, precum și dificultățile întâmpinate în implementarea acestor proiecte. Acolo, situația este descrisă ca fiind comparabilă cu ceea ce se petrece în zona autostrăzilor, drumurilor expres și infrastructurii feroviare, domenii pentru care autorii anunță și alte analize, ce ar urma să aprofundeze această temă a dominației firmelor turcești în marile contracte publice.